Una din maximele mele preferate spune: ,,Dacă biserica în care ești nu te schimbă, schimb-o!“ La fel este și cu rugăciunile: ,,Dacă rugăciunea ta nu te schimbă, schimb-o!“

Încă din primii cinci psalmi se vede clar că cel care i-a scris a intrat în dialog cu Dumnezeu într-o anumită stare, dar la final a fost într-o cu totul alta. Rugăciunea este o audiență cu Cel prea Înalt, o stare de vorbă cu Tatăl ceresc și cine intră într-o astfel de părtășie trebuie să simtă influența ei binefăcătoare.

Primele fragmente de traducere a Bibliei în limba română au fost din cartea psalmilor. Nicolae Iorga spunea că: „Neamul românesc s-a născut în tinda Bisericii”. „Psaltirea” a fost abecedarul pe care neamul nostru a învăţat să citească. De ce s-a început traducerea Bibliei în limba română cu psalmii? Răspunsul nu este greu de dat. Cartea aceasta este cea mai mare din Biblie şi cea mai universal citită şi studiată. Ea cuprinde cel mai larg evantai de trăiri sentimentale posibile.

Luaţi Biblia în mână şi deschideţi-o la mijloc. Veţi da negreşit de cartea Psalmilor. Este normal să fie aşa deoarece psalmii sunt inima Bibliei. Aici sunt adunate toate trăirile sufleteşti ale copiilor lui Dumnezeu de-a lungul secolelor. John Calvin a spus că ,,psalmii sunt oglinda în care ne privim fiecare pe noi înșine“ iar un alt comentator a spus: ,,Pe fiecare psalm este scris numele și adresa mea de acasă“. Cartea aceasta de cântări a poporului Israel este cea mai umană parte a Vechiului Testament și fiecare cititor se poate identifica imediat cu conținutul ei.

Câteva lucruri despre psalmi:

1. Cartea Psalmi este cea mai lungă carte din Biblie.
2. Cartea Psalmi conține cel mai lung capitol (119) și cel mai scurt capitol (117) din Biblie.
3. Cartea Pslami este cea mai citată în Noul Testament, iar Ps. 110:1 este cel mai citat verset al Techiului Testament în Noul Testament.
4. Psalmul 117 este capitolul central al Bibliei (din totalul de 1.189), nu Ps. 118.
5. Cartea Psalmilor este cea mai mesianică din cărțile Vechiului Testament.
6. Domnul Isus a citat din psalmi la începutul și la finalul lucrării Sale (Ioan 2: 17; Luca 23: 46).
7. Aproape fiecare psalm face aluzie la lăudarea lui Dumnezeu.
8. Psalmul 23 este unul din cele mai cunoscute și mai îndrăgite pasaje din Biblie.
9. Toate doctrinele majore ale Biblie sunt învățate, exprimate sau implicate în Psalmi.
10. O sută din cei 150 de psalmi au numele autorului.
11. Din cei 150 de psalmi, aproximativ jumătate îi aparțin lui David.
12. În Psalmi sunt pomenite toate atributele dumnezeirii.
13. Cuvântul ,,laudă“ apare de nu mai puțin de 175 de ori.
14. Cartea Psalmi este cel mai bun exemplu de poezie ebraică din Biblie.
15. În Psalmi, termenul ,,mântuire“ apare de peste șaizeci de ori, dublu decât în orice altă carte a Biblie.
16. Cartea Psalmi este singura din Biblie care începe cu cuvântul ,,Ferice“.
17. Cartea Psalmi este cartea cu cei mai mulți autori din Biblie.
18. Cartea Psalmi este singura carte a Bibliei din care a citat Satan (Mat. 4:4 citează din Ps. 91:11-12).

Cel ispitit și greu încercat găsește în cartea Psalmi întărire din partea pelerinilor din trecut care au parcurs și au sângerat aceleași cărări. —J. Sidlow Baxter

Toate celelalte cărți ale Bibliei vorbesc despre Har, dar niciuan dintre ele n-o face așa de plenar ca Psalmii. Istoria nu arată, legea ne învață, profeția anunță, mustră, pdepesește, Moralitatea convinge, dar în cartea Psalmilor le avem pe toate acestea într-un amestec care dă medicamentul desăvârșit pentru izbăvirea oamenilor. —Ambrose of Milan

Moise le-a dăruit evreilor cele cinci cărți ale Legii, iar David le-a dat cele cinci colecții care se găsesc în cartea Psalmi.  Dacă dorește cineva să studieze literatura evreilor ca să se înțelepțească, spune-i să citească Proverbele; dar dacă dorește să ajungă un sfânt, îndeamnă-l să citească Psalmii. —R. Steele

Cea mai importantă carte pe care a scris-o C.H. Spurgeon a fost, făcă nici o îndoială, ,,Tezaurul lui David“, un comentariu exaustiv asupra Psalmilor, pentru care a citit și a scris mai mult de douăzeci de ani. Încă pe când era autorul în viață, cartea s-a vândut în peste 148.000 de exemplare! Când a terminat-o, Spurgeon a spus: ,,O umbră de tristețe se așterne pe sufletul meu acum când părăesesc acest Tezaur al lui David pentru că știu că nu voi găsi nicăieri pe pământ o comoară mai mare ca aceasta … Binecuvântate au fost zilele în care am meditat, am jelit, am sperat, am crezut și am proslăvit împreună cu David.“

Titlul: Numele evreiesc este „Tehilim” – „laudele”. Numele din limba română vine de la traducerea în limba greacă. „Psalmoi” s-ar putea traduce prin „cântări acompaniate cu instrument muzical”.

Autorul: Nici una dintre cărţile Bibliei nu are mai mulţi autori decât cartea Psalmilor. Este cea mai lungă dintre toate cărțile Bibliei și au trebuit să treacă 1000 de ani ca să fie scrisă. În general se spune că psalmii îi aparţin lui David (care a trăit aproximativ cu o mie de ani înainte de Christos). David a scris mulți psalmi şi tot el dă nota generală a cărţii. Dar asta nu înseamnă că n-au existat şi alţi autori ai psalmilor. Dacă este adevărat că David a scris 73 din numărul total de 150, atunci tot atât de adevărat este că Asaf, conducătorul cântăreţilor lui David, a scris 12, Solomon a scris 2, Moise a scris 1 (Ps.90), iar alţi 10 sunt producţia fiilor lui Core (Num. 26:9-11). Nu vă pierdeţi prea multă vreme însă cu identificarea autorilor. Citiţi psalmii ca pe un dar pe care vi-l face Dumnezeu însuşi. Căutaţi să intraţi în atmosfera lor, căutaţi să le simţiţi trepidaţia adâncă şi identificaţi-i pe aceia care vă vor prinde bine la vreme de nevoie.

Data: Psalmii acopere o perioadă care debutează cu viaţa lui Moise şi se întinde până după revenirea din robia babiloniană, pe vremea lui Ezra şi Neemia. Majoritatea psalmilor însă sunt produşi de David în timpul vieţii lui de umblare cu Domnul. Omul acesta care a fost cioban la oi, cântăreţ vestit în Israel, trubadur la curtea împăratului, ginere al împăratului, apoi fugar hăituit şi aflat mereu în primejdie până când Dumnezeu l-a aşezat chiar pe el însuşi pe tronul Israelului, a străbătut atâtea suişuri şi coborâşuri ale spiritului încît a devenit el însuși instrumentul la care a cântat Dumnezeu. Psalmii lui David sunt de fapt cântări divine inspirate din cer pentru a înfrumuseţa viaţa plină de necazuri a pământului. Din acest punct de vedere, psalmii sunt atemporali, ei vin la noi din rezonanţele timpului, ne învăluie cuceritor şi vor rămâne cu noi veşnic.

Metoda de interpretare a psalmilor: Poezia nu este o artă precisă, ca matematica. Dincolo de faldurile ei armonioase pătrundem adesea în straturi ascunse ale realităţii, pe care nu le întrezărim în viaţă decât în situaţii extreme. Cum să fim siguri că ceea ce simţim atunci când citim psalmii este ceea ce este acolo şi nu ne amăgim lăsându-ne purtaţi de valurile fanteziei?

Există câteva principii pe care trebuie să le ţinem minte:

(1) Când există un titlu al psalmului care îl leagă de un anumit eveniment istoric, psalmul trebuie citit, înţeles şi interpretat în lumina acelei circumstanţe particulare. De exemplu, 13 psalmi sunt localizaţi în diverse perioade ale vieţii lui David: Ps. 59, 56, 34, 142, 52, 54, 57, 60, 51, 3, 63, 7, 18. Ordinea această nu pare normală, dar ea urmăreşte cronologic evenimentele vieţii lui David aşa cum sunt ele redate de cartea 1 Samuel.

(2) Unii dintre psalmi sunt asociaţi cu anumite aspecte din închinăciunea poporului Israel (vezi Ps. 5:7; 66:13; 68:24, 25) şi trebuiesc înţeleşi în ansamblul procesiunilor liturghice de la Templu.

(3) Mulţi dintre psalmi sunt de fapt inspiraţii profetice care anticipează venirea lui Cristos pe pământ. Şi atunci însă, ei au apărut într-un anumit context istoric legat de evenimente contemporane autorului lor. Aceste evenimente trebuiesc studiate cu atenţie pentru a ne ajuta să avem o înţelegere mai clară a textului.

Interpretarea psalmilor este o problemă a minţii, trăirea mesajului lor este o problemă a inimii. S-a spus despre cartea Psalmilor că „este un râu de mângâiere în apa căruia s-au adunat lacrimile vărsate de nenorociţii trecutului pentru a răcori arşiţa din sufletele celor ce suferă astăzi”. Sau că este „grădina tuturor florilor cu petale parfumate, chiar dacă unele dintre ele cresc numai în mijlocul spinilor”. A fost comparată cu „un desăvârşit instrument muzical din corzile căruia pot prinde fiinţă şi jalea şi triumful, şi deznădejdea şi biruinţa, şi teama şi încrederea nestrămutată, şi tristeţea şi bucuria fără margini”.

Conţinutul psalmilor: La o privire mai atentă observăm că avem de a face cu o culegere de cinci cărţi ale psalmilor, fiecare dintre ele terminate cu o doxologie (o proslăvire a numelui lui Dumnezeu). Numele de cinci le-a adus imediat o asemuire cu Pentateucul lui Moise. Comentatorii numesc cele cinci cărţi ale psalmilor după numele corespunzător al uneia dintre cele cinci cărţi scrise de el.

a. Sunt psalmi ai genezei (1-41) al cărui subiect predominant este omul,
b. Psalmi ai Exodului, cuprinzând mai ales cântări de eliberare (42-72),
c. Psalmi Levitici, asociaţi cu slujba de la Templu (73-89),
d. Psalmi asociaţi cu peregrinările din cartea Numeri (90-106) şi
e. Psalmi Deuteronomici sau ai proslăvirii dragostei divine (107-150).

Un alt fel de a clasifica psalmii este după specificul mesajului lor. Există astfel:

(1) psalmi de învăţătură (1, 19, 39),
(2) psalmi de laudă (8, 29, 93, 100),
(3) psalmi de mulţumire (30, 65, 103, 107, 116),
(4) psalmi de pocăinţă (6, 32, 38, 51, 102, 130, 143),
(5) psalmi prin care străbate încrederea (3, 27, 31, 46, 56, 62, 86),
(6) psalmi ai necazurilor (4, 13, 55, 64, 88),
(7) psalmi ai dorinţelor (42, 63, 80, 84, 137),
(8) psalmi care recapitulează istoria (78, 105, 106) şi
(9) psalmi profetici (2, 16, 22, 24, 40, 45, 68, 69, 72, 83, 87, 97, 110, 118)
(10) psalmi de răzbunare (,,imprecație“) (5, 10, 17, 35, 58, 59, 69, 70, 79, 83, 109, 129, 137, 140)

Conţinutul psalmilor este pus adesea în forme de o desăvârşită frumuseţe. Iată, de exemplu, psalmul 119 al cărui autor se presupune că a fost cărturarul Ezra. Pentru cititorul neavizat este greu să nu te rătăceşti în mulţimea celor 176 de versete ale lui. În originalul ebraic însă, psalmul este o succesiune de grupe de câte 8 versete, fiecare începând cu câte una din literele alfabetului evreiesc. Avem de a face deci cu un acrostih alfabetic alcătuit dintr-o serie de octete. Analiza conţinutului acestui psalm devine dintr-o dată mai uşoară şi mai fructuoasă.

Mesajul cărţii: Psalmii sunt cartea tuturor oamenilor, tuturor sentimentelor şi a tuturor situaţiilor. Oricine, oriunde şi în orice stare s-ar găsi se poate identifica cu ceea ce se găseşte în textul psalmilor. Cel sărac şi părăsit, cel bolnav şi aflat în suferinţă, cel exilat departe de cei dragi şi de ţară, cei aflaţi mereu în pericol, cei păcătoşi se pot regăsi în oglinda psalmilor. Este loc însă acolo şi pentru cei iertaţi, pentru cei biruitori, pentru cei prăbuşiţi în adorare, pentru cei ataşaţi total de Domnul şi locaşurile Sale, pentru cei pierduţi lor înşile şi dăruiţi pe vecie Creatorului.

Cartea Psalmilor este şi cartea Legii desăvârşite a lui Dumnezeu. Ea ne arată cum putem să ne delectăm în ea şi să o facem „candelă pentru picioarele noastre, lumină pe cărare” şi desfătare „mai dulce ca fagurul de miere pentru cerul gurii”.

Ca şi celelalte cărţi ale Bibliei, cartea Psalmilor ne vorbeşte şi ea despre planul pe care l-a făcut Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. După înviere, Domnul Isus li s-a arătat ucenicilor: „le-a deschis mintea că să înţeleagă Scripturile” şi le-a arătat ceea ce fusese scris cu privire la El şi lucrarea Sa „în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi”. Putem şi noi să refacem acest studiu exegetic făcut de Domnul Isus cu ucenicii. Iată un rezumat al lui:

a. Despre esenţa lucrării Lui mesianice găsim scris în Ps. 22:22
b. Despre El ca Fiu al lui Dumnezeu găsim scris în Ps. 2, 45, 102
c. Despre El ca Fiu al Omului găsim scris în Ps. 8
d. Despre El ca Fiu al lui David găsim scris în Ps. 139
e. Despre El ca profet găsim scris în Ps. 22, 25, 40
f. Despre slujirea Sa ca Mare Preot găsim scris în Ps. 40:6, 8; 22; 49; 110.
g. Despre demnitatea Lui de împărat găsim scris în Ps. 2; 21; 24, 45; 72.
h. Despre suferinţele Lui teribile găsim scris în Ps. 22 şi 69
i. Despre învierea Lui găsim scris în Ps. 16

Tot în psalmi ni se spune că El va vorbi în pilde, va liniști furtuna, va fi disprețuit, batjocorit, bătut cu bice, că va fi răstignit pe o cruce, că va fi străpuns, că Îi va fi sete și-i vor da să bea băuturi amețitoare, ca dușmanii Lui vor trage la sorț pentru haina Lui și că nici un os nu-i va fi frânt, că va învia din morți, că se va înălța la cer și se va așeza la dreapta lui Dumnezeu, că va judeca toate Neamurile și că împărăția Lui nu va avea sfârșit.

Dintre toate cărţile Vechiului Testament, cartea Psalmilor este cel mai mult citată în cărţile Noului Testament. Unele dintre porţiunile ei sunt parcă parte integrantă din Evanghelii. Iată de exemplu succesiunea celor trei psalmi: 22, 23 şi 24. Cel dintîi ne prezintă suferinţele păstorului cel bun care-şi dă viaţa pentru oile Sale. Vedem ridicată crucea îi auzim strigătele sfâşietoare ale Celui ce moare o moarte ispăşitoare. Psalmul 23 este cunoscut de toată creştinătatea drept „psalmul păstorului” („Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte la păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă, etc…”) Găsim în acest psalm oferta Domnului Isus de a conduce şi de a îngriji sufletele care i se încredinţează. Psalmul 24 ni-L prezintă pe păstor ajuns în slavă gata să răsplătească oile care L-au urmat până la capăt.

Soarta poporului Israel este şi ea descrisă într-o succesiune de psalmi. Iat-o:

a. Ruina poporului este descrisă în Ps. 42-49
b. Răscumpărătorul poporului este prezentat în Ps. 50-60
c. Răscumpărarea poporului este arătată în Ps. 61-72

Este greu să arătăm mesajul psalmilor într-o introducere scurtă ca aceasta. Vă lăsăm dumneavoastră plăcerea ca după ce aţi parcurs cu noi această vedere panoramică a lor, să vă apropiaţi pe rând de fiecare psalm în parte, să-i descoperiţi frumuseţea şi să-i sorbiţi cu nesaţ aroma specifică.

Cum să folosim psalmii astăzi ?

Cine citește Noul Testament își dă repede seama că viața creștină este asociată cu psalmii. Cântările amintite în Noul Testament sunt sinonime cu psalmii (de exemplu cântările din capitolele 1 și 2 ale Evangheliei după Luca).

Domnu Isus a citat din psalmi în predici (vezi predica de pe munte), în înfruntările pe care le-a avut cu iudeii, în timpul curățirii Templului și chiar la Cina cea de Taină.

Apostolii au citat psalmii când s-au rugat după ce au fost torturați pentru credință (Fapte 4) și au folosit citate din psalmi în predicile lor (Fapte 13).

Autorul epistolei către Evrei citează masiv din psalmi. Fiecare din primele cinci capitole ale epistolei conține și unul sau mai multe citate din psalmi.

Cum să-i folosim noi?

Părerea mea este că cel mai bine este să-i citim cu glas tare și să-i punem pe melodii. Există psalmi care ne îndeamnă să-i ,,strigăm“ în gura mare! Le diminuăm impactul dacă-i citim stând jos în tăcere. Sunt psalmi care ne îndeamnă să ne mișcăm trupul, să ne ridicăm mâinile, să batem din palme, să țopăim și să ne ridicăm privirea în sus.

Psalmii trebuie să facă parte din serviciile noastre divine:

,,Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului“ (Efes. 5:19).

Bineînțeles că-i putem acompania cu instrumentele. De fapt, termenul ,,psalm“ înseamnă literal ,,a ciupi“, implicând folosirea unor instrumente cu coarde. Între strofele anumitor psalmi există indicația ,,șela“, care a fost o indicație dată conducătorului muzical și s-ar putea traduce prin ,,oprire“, ,,schimbarea de tonalitate“, ,,ridicarea vocii“ sau ,,schimbarea intensității“.

Cum ar trebui deci să-i cântăm?

Eu cred că ar trebui să-i cântăm ,,în întregime“. Prea multe din cântările noastre preiau doar fragmente din psalmi și le repetă într-una. Oricine nu parcurge un psalm în întregime nu ține seama de intenția și trăirea celui ce l-a compus inițial.

Unii psalmi sunt pentru închinarea comună, alții se potrivesc mai bine cu închinarea din cămăruța singurătății. Ar fi bine dacă:

• am citi câte un psalm pe zi
• am citi unii psalmi la culcare, pentru că ei ne ajută să ne descărcăm de povara de peste zi.
• am citi psalmi chiar și când simțim că nu ni se potrivesc pentru că va veni și vremea când ni se vor potrivi de minune.
• am încerca să dăm titluri personal la psalmii citiți, făcându-i astfel ,,psalmii noștri“.
• am încerca să parafrazăm sau să versificăm psalmii
• am parcurge psalmi în zilele de suferință, boală sau chiar pe patul morții

Nu neg valoarea studierii psalmilor, dar pledez pentru ,,folosirea“ psalmilor, pentru trăirea lor. Vom descoperi adevărata lor frumusețe și valoare atunci când îi vom rosti cu voce tare, când îi vom cânta, când îi vom striga spre bolțile cerului. Psalmii sunt scările pe care putem urca spre cer într-o închinare pasionată care-L proslăvește pe Dumnezeu.

(traducere din Pawson, David. Unlocking the Bible – HarperCollins Publishers).
+++ – +++

Studii în psalmi individuali

Ce-ați face dacă ați avea o mulțime de psalmi și ar trebui să-i așezați într-o anumită ordine? Pe care l-ați pune primul? Dar pe al doilea?

Răspunsul la această întrebare este să vedem ce se află în primii psalmi de au fost aleși să deschidă cartea acestei colecții remarcabile.

Psalmul 1 ne dă perspectiva a două căi, două locuri de popas, două atitudini față de Dumnezeu, două feluri de oameni și două destinații eterne diferite.

El ne arată că toată istoria omenirii se încolonează în aceste două mulțimi diferite: un șir care se îndreaptă spre pierzare și pedeapsă, iar altul care se îndreaptă spre răsplătire și fericire.

Psalmul 2 ne spune că cele două șiruri în care se așează oamenii pe pământ sunt consecința unui conflict cosmic, între două entități diferite, cu implicații cum nu se poate mai concrete pe pământ.

Psalmul 3 ne spune ce trebuie să facă un om al lui Dumnezeu în conflictul în care-și duce existența.

Psalmul 4 și 5 sunt rugăciunea de seară și rugăciunea de dimineață ale copiilor lui Dumnezeu. Ele implică o stare meditativă, cu dese (opriri) în care stresul înfruntării cu problemele vieții este dispersat de încrederea rezultată dintr-o bună relație cu Dumnezeu.

Psalmul 2

Este unul din cei mai fascinanți psalmi nu doar pentru că este ,,mesianic“, ci și pentru că unește cerul cu pământul, parcă în transmisii televizate alternative și, mai ales, pentru că este o docavă despre trinitatea divină!

Cheia psalmului este să înțelegi ce se spune, cine cine și cui se adresează.

Cel dințâi care vorbește este, după părerea noastră, Duhul Sfânt, care editorializează:

,,Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
Împăraţii pământului se răscoală
şi domnitorii se sfătuiesc împreună
împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
„Să le rupem legăturile
şi să scăpăm de lanţurile lor!” (Ps. 2:1-3).

Parcă simțim ironia mușcătoare a Duhului Sfânt care pară chicotește și ascultăm reacția divinității:

,,Cel ce şade în ceruri râde,
Domnul Îşi bate joc de ei.
Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte
şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:“ (Ps. 2:4-5).

Carul de reportaj se mută apoi în cer și auzim vocea Tatălui:

„Totuşi Eu am uns pe Împăratul Meu
pe Sion, Muntele Meu cel sfânt” (Ps. 2:6).

Ia poi cuvântul Fiul și proclamă hotărâra Tatălui pentru misiunea Lui:

„Eu voi vesti hotărârea Lui – zice Unsul.
Domnul Mi-a zis: ‘Tu eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut.
Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire
şi marginile pământului în stăpânire!
Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier
şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar’” (Ps. 2:7-9).

Duhul Sfânt se întoarce apoi spre împărații pământului cu un avertisment teribil:

Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune!
Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!
Slujiţi Domnului cu frică
şi bucuraţi-vă, tremurând.
Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie
şi să nu pieriţi pe calea voastră,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toţi câţi se încred în El!“ (Ps. 2:10-12)

Este unul din cei mai clari psalmi în mesajul lor riunitar, dar psamul nu poate fi descifrat decât atunci când înțelegem cine sunt cei ce vorbesc și cui se adresează ei.

Psalmul 16 – Cântarea celui fericit

ACEASTA ESTE O CÂNTARE A FERICIRII. NU CONȚINE NICI O CERERE ȘI NICI UN NECAZ. DAVID SE BUCURĂ ȘI CÂNTĂ.

I. ESTE FERICIT PENTRU DUMNEZEU.

Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu,
Tu eşti singura mea fericire!” – Ps. 16:2

Cu alte cuvinte, el spune: ,,Nu există nimic care să mă facă mai fericit decât mă faci Tu!“ („I have no good beyond God.” – joc de cuvinte greu de tradus)

II. ESTE FERICIT DE POPORUL LUI DUMNEZEU.

Sfinţii care sunt în ţară,
oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.“ – Ps. 16:3

Tu te bucurie de ceilalți copii ai lui Dumnezeu care te înconjoară?

S-ajungi să stai în cer cu sfinții va fi o bucurie
Să mergi cu ei acum e altă .. teorie.

,,S-ajungi în cer cu sfinții va fi o fericire
Să fi cu ei pe-aici, e altă povestire.“

To live above with saints we love will certainly be glory.
To live below with saints we know, that’s another story.”

Ai început să te zgârâi în colțurile un din copiii lui Dumnezeu de lângă tine? Începe să-ți găsești bucuria doar în Dumnezeu și atunci îi vei putea iubi și pe toți cei din familia Sa.

Ți-e greu să-i iubești pe cei din adunarea ta? Îndrăgostește-te mai mult de Tatăl lor și-i vei îndrăgi atunci și pe ei.

III. ESTE FERICIT DE PROVIDENȚĂ

,,Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu,
Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ,
o frumoasă moşie mi-a fost dată“ – Ps. 16:5-6

În providența Sa, Dumnezeu ți-a hotărât hotarele moștenirii tale. Oamenii tot caută să le mute, dar Dumnezeu va avea grijă să ți le păstreze. Când Israel a ajuns în Canaan, fiecare seminție a primit partea ei de moștenire. Nu de la un agent imobiliar și nici prin preferințe. ,,Acestea vă sunt hotarele. Rămâneți între ele.“ Mulțumește-te cu ce ai și cu ce vecini ai. Dumnezeu te-a pus acolo unde ești acum. Providența Sa este desăvârșită.Do you want to delight in God and in His people? Then delight in His providence.

IV. ESTE FERICIT CU SFATURILE DOMNULUI

Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte,
căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.
Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei.
Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
De aceea, inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte
şi trupul mi se odihneşte în linişte. – Ps. 16:7-9

Vrei să fi și tu fericit? Iată care este secretul: umblă pe calea Domnului, în prezența Domnului și în ceea ce-I face Lui bucurie.

V. ESTE FERICIT CU NĂDEJDEA ÎNVIERII

,,Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor,
nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
Îmi vei arăta cărarea vieţii;
înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice în dreapta Ta“ – Ps. 16:10-11

Versetul 10 este o profeție mesianică aplicată Domnului Isus de apostolii Petru și Pavel în cartea Faptele Apostolilor 2:25-31: 13:35. El este însă și o promisiune pentru noi, pentru toți cei ce sunt acum ,,în Christos“:

,,Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi“ – 1 Petru 1:3-4

Psalmul 19

Părerea lui C. S. Lewis este că Psalmul 19 este ,,cel mai măreț poem din întreaga psaltire și una din cele mai bune poezii din literatura universală“. Din punct de vedere creștin, el conține cel mai clar rezumat al doctrinei despre revelația divină pe care-l putem găsi în Vechiul Testament.

Psalmul 19 ne spune că Dumnezeu S-a făcut cunoscut omenirii drept Creator (v.1-6), lui Israel drept Legiuitor (v.7-10) și fiecărui individ în parte drept Răscumpărător (v.11-14).

Întâi, avem de-a face cu revelația generală (19:1-6), numită așa pentru că Dumnezeu S-a descoperit tuturor oamenilor de pretutindeni. Mărturia s-a făcut prin natură, în special prin măreția cerurilor. Această descoperire de Sine este continuă și universală. În metafore pline de frumusețe, psalmistul aseamănă răsăritul soarelui cu ivirea unui mire, iar ruta lui aparentă pe boltă cu alergarea unui atlet.

,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
O zi istoriseşte alteia acest lucru,
o noapte dă de ştire alteia despre el.
Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte,
al căror sunet să fie auzit,
dar răsunetul lor străbate tot pământul
şi glasul lor merge până la marginile lumii.

În ceruri, El a întins un cort soarelui.
Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă,
se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:
răsare la un capăt al cerurilor
şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt;
nimic nu se ascunde de căldura lui.“

În al doilea rând, avem de-a face cu revelația specială (19:7-10). Subiectul se schimbă brusc de la revelația prin natură la revelația particulară supranaturală dăruită de Dumnezeu evreilor prin tora, Vechiul Testament. Excelența Legii revelate este subliniată prin câteva paralelisme evreiești perfecte. Ea înviorează sufletul, dă înțelepciune celui neștiutor, este fără prihană, înveselește inima și dă lumină ochilor. Cu adevărat, poruncile Domnului sunt ,,mai de preț decât aurul“ și ,,mai dulci ca mierea“ (v.10) pentru că ni-L descoperă pe Dumnezeu în caracterul Său.

,,Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.
Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima;
poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.
Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie;
judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.
Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat;
sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.“

În cel de al treilea rând, avem de-a face cu revelația personală (19:11-14). Psalmistul voebește despre sine doar în cea de a treia parte a psalmului și își exprimă recunoștința pentru efectul revelație divine asupra propriei sale vieți. El se roagă pentru iertare și pentru sfințire.

Totul se încheie cu o rugăciune, pe care o au foarte mulți predicatori creștini, preocupați ca toate cuvintele, până și toate gândurile să fie plăcute înaintea Domnului. Dumnezeu este pentru psalmist o Stâncă și un Izbăvitor.

Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele;
pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.
Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă?
Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!

Păzeşte de asemenea, pe robul Tău de mândrie,
ca să nu stăpânească ea peste mine!
Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele
şi cugetele inimii mele,
Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!“

(traducere din John Stott)

Psalmii 22-24

Această triadă de psalmi este ca o ,,eugenie“ (oreo) pe care oamenii o deschid și mămâncă doar ciocolata de la mijloc.

Acest grup de trei psalmi este foarte important. Eu îi rezum la trei cuvinte: crucea, ciomagul și cununa. Ei ne vorbesc despre un Dumnezeu venit să ne fie, pe rând, Răscumpărător, Păstor și Rege. Dacă extragem doar foarte cunoscutul psalm 23 din această triadă și ne bucurăm că Domnul este Păstorul nostru, pierdem mesajul celorlați doi psalmi care-l încadrează la stânga și la dreapta.

Psalmul 22 debutează cu strigătul pe care avea să-l scoată mai târziu Domnul Isus pe cruce: ,,Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit!“ (Ps. 22:1), iar psalmul 23 începe cu declarația: ,,Domnul este păstorul meu“ (Ps. 23.1). Oridinea aceasta ne arată că nu-L poți avea pe Dumnezeu ca Păstor, dacă nu ți-a fost mai întâi Răscumpărător. Vine apoi psalmul 24 care întreabă:

„Cine este acest Împărat al slavei?”
Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel viteaz în lupte.
Porţi, ridicaţi-vă capetele;
ridicaţi-le, porţi veşnice,
ca să intre Împăratul slavei! (Ps. 24:8-9).

El proclamă că ne putem încrede în Isus ca Păstor bun pentru că El ne-a fost Răscumpărător și ne va fi într-o zi Rege al regilor, peste tot universul. Cei trei psalmi au un mesaj comun și se completează unul pe altul.

(traducere din Unlocking the Bible de David Pawson)

+++

Psalmul 46

Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu – Psalmul 46:10

Există vreo notă în toată muzica lumii atât de puternică precum marea oprire? Există vreun cuvânt în Psalmi mai elocvent decât cuvântul „Selah“, care înseamnă oprire? Există ceva mai palpitant şi care să inspire mai multă frică decât liniştea dinaintea izbucnirii furtunii, sau tăcerea ciudată care pare să cadă peste natură înaintea unui fenomen supranatural sau a unei ridicări de teren dezastruoase? Şi există ceva care poate să atingă inimile noastre la fel ca puterea liniştii?

Pentru inima care va înceta să se concentreze asupra ei însăşi, există „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere“ (Filip. 4:7); „seninătate şi încredere“ (Isaia 30:15), care este sursa oricărei puteri; „multă pace“ care face să „nu [i] se întâmple nici o nenorocire“ (Psalmul 119:165); şi o odihnă profundă, pe care lumea nu poate niciodată să ne-o dea, nici să ne-o ia. Adânc în centrul sufletului este o încăpere a păcii unde locuieşte Dumnezeu şi unde, dacă vom intra în ea şi vom reduce la tăcere toate celelalte sunete, vom putea auzi acel „susur blând“ al Său (1 Împăraţi 19:12).

Chiar şi la roata care se învârte cel mai repede, dacă priveşti în centrul ei, acolo unde este axul, vei vedea că nu există nici un fel de mişcare. Şi chiar în cea mai ocupată viaţă, există un loc în care poţi să locuieşti singur cu Dumnezeu într-o linişte eternă.

Există o singură modalitate de a-L cunoaşte pe Dumnezeu: „Opriţi-vă, şi să ştiţi“. „Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!“ (Habacuc 2:20).

+++

Psalmul 60

Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele – Psalmul 60:3

Am fost întotdeauna fericit că psalmistul I-a spus lui Dumnezeu că anumite momente din viaţă sunt disperate sau dificile. Nu încape nici o îndoială asupra acestui lucru, există lucruri grele în viaţă.

În vara aceasta cineva mi-a dat câteva flori frumoase roz, şi când le-am luat, am întrebat: „Ce fel de flori sunt?“ Prietenul meu a răspuns: „Sunt flori de stâncă. Ele cresc şi înfloresc numai pe stânci unde nu vezi deloc pământ“. Atunci m-am gândit la florile lui Dumnezeu care cresc în momente de disperare şi în locuri dificile, şi am simţit întrucâtva că El are o tandreţe deosebită pentru „florile Lui de stâncă“, o tandreţe pe care nu o are pentru crinii şi trandafirii Lui. Margaret Bottome

Încercările vieţii sunt trimise ca să ne facă, nu ca să ne distrugă. Problemele financiare pot distruge afacerile unui om, dar îi formează caracterul. Şi o lovitură directă dată omului de afară poate fi cea mai mare binecuvântare posibilă pentru omul dinăuntru. Deci dacă Dumnezeu pune sau îngăduie ceva greu în viaţa noastră, putem fi siguri că adevăratul pericol sau adevărata problemă va fi ceea ce vom pierde dacă vom fugi sau ne vom răzvrăti împotriva acelui lucru.   Maltbie D.Babcock     

Eroii sunt forjaţi pe nicovale fierbinţi cu durere,
Şi curajul superb vine numai prin testare.
Unele caractere se maturizează şi unele caractere înfloresc
Numai pe solul udat de sânge, unele suflete se dovedesc a fi mari
Numai în momente întunecate de moarte sau pieire.

Dumnezeu Îşi găseşte soldaţii cei mai buni pe muntele suferinţei.

+++

În zilele acestea de priveghi pentru sora Hortensia Popovici, vă atașez comentariile la doi psalmi pereche care vorbesc despre viață.

PSALMUL 90

Tonul sumbru al psalmului ne îndeamnă să credem că Moise l-a scris după ce, la Cades-Barnea,  poporul lui Dumnezeu, proaspăt scos din robia egipteană, a refuzat să asculte și să intre în Canaan (Numeri 13-14). Ca pedeapsă, Dumnezeu i-a anunțat că toți cei peste douăzeci de ani vor muri în pustie în următorii 40 de ani. Nu-i de mirare că Moise s-a rugat: ,,Învață-ne să ne numărăm bine zilele“ (v. 12).

Ne numărăm vârstele în ani, dar este mai înțelept să ne numărăm zilele, pentru că trăim în porții de câte o zi. Viața este scurtă, ca durata unei straje din noapte, ca un vis sau ca iarba care este cosită (vv. 3–6). În tabăra lui Israel, nici un tânăr de douăzeci de ani n-a  mai apucat să ajungă la șaizeci, iar din cei mai în vârstă foarte puțini aveau să mai apuce 80 de ani (v. 10). Toate rătăcirile acelea prin pustie au fost un uriaș marș funerar. În fiecare zi, oamenii mureau ca muștele. Moise trebuie să fi compus cântarea aceasta de jale să fie cântată la toate înmormântările. Vă dați seama cam câte au fost în fiecare zi, dacă în 40 de ani au trebuit să moară aproape un milion de oameni? Cu aproximațiile de rigoare, în tabăra copiilor lui Israel trebuie să fi murit în medie cam 70 de oameni pe zi.

Oricum, în perspectiva eternității, oricât ai trăi, viața este foarte scurtă (vv. 1–4). Ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca s-o trăiești cu înțelepciune (v. 12) și să te bucuri de ea (vv. 14–15).

Pribegii aceia prin pustie n-au putut realiza nimic. Evreii n-au construit case, n-au întemeiat orașe, n-au ridicat nici măcar o colibă sau un gard … Pustia este săracă. … Au existat însă chiar și în acele condiții lucruri care i-au putut împlini: să facă voia lui Dumnezeu (v. 14; 1 Ioan 2:17), să vadă gloria lui Dumnezeu (v. 16) și să crească în bunăvoința divină (v. 17).

Oricum ai da-o, viața asta rămâne o călătorie printr-un pustiu de unde plecăm cu mâinile goale. Totuși, viața merită trăită dacă avem privilegiul să umblăm împreună cu Dumnezeu.

Psalmul se încheie cu o rugăciune pentru semnificație. Omul are nevoie să înfăptuiască ceva durabil, să lase ceva în urmă, să fie măsurat cu câteva realizări. Numai Dumnezeu ne poate da această împlinire, iar asta numai dacă acceptăm să umblăm în faptele bune pregătite de El mai înainte, ca să umblăm în ele, nu ca să le refuzăm, cu au făcut ei la Cades-Barnea. Țara promisă ne așteaptă!

Tărâmul celor vii

Charles Spurgeon spune despre un om care i-a spus altuia aflat pe moarte: ,,Rămas bun, frate! Nu te voi mai vedea pe tărâmul celor vii!“ Celălalt i-a răsouns: ,,Ba ne vom vedea pe tărâmul celor vii unde merg eu. Aici este țara celor ce mor!“

(Prelucrare după Wiersbe, Warren W.. With The Word Bible Commentary, Thomas Nelson.)

sursa: https://scripturile.wordpress.com/2013/01/28/psalmii/