Oamenii strigă după dreptate! Societatea își legitimează identitatea prin ea. Ne place, strigăm noi, dar... în dreptul altora. E veche preocuparea asta, nu un apanaj modern. Numai că, spunea o prietenă, uneori dorind să facem dreptate mai târziu ne trezim răniți. Ce adevăr! I-am spus că adevărul întotdeauna umblă cu capul spart. Dreptatea face întotdeauna sânge. Dar dragostea?

Haideți să zicem că intru într-o încăpere unde doi copii se joacă. În mână țin o ciocolată "Aș vrea să vă dau ceva bun. Care dintre voi a fost cuminte?". Unul râde, altul înghite în sec. Știe că e vinovat. Dreptatea spune că ciocolata o merită cel mai cuminte. Dar, îl rănesc pe celălalt. Atunci iau ciocolata și o rup în două. Dragostea împarte la amândoi. Egal.
Dreptatea trage linie și nu iartă. Ai greșit, plăteșți. Dragostea trece totul în contul ei. Pentru că nu vrea să rănească pe nimeni! Îl înțelgeți acum pe Hristos? A murit la Golgota pentru că n-a dorit să ne rănească. A preferat să sufere El. Asta e dragostea...

Talmudul ebraic spune că timp de trei ceasuri pe zi Dumnezeu stă pe scaunul judecății și face dreptate: "Ai greșit, ești condamnat. Ai greșit, ești condamnat...". Dar după trei ceasuri de sentințe, El se coboară pe scaunul îndurării: "Ai greseit, ești iertat. Ai greșit, ești iertat..."

Știu, e greu să te porți frumos cu cineva care greșește. Chiar legea dreptății spune că nu e corect. Dar dragostea... Dreptatea spune să dai fiecăruia ce i se cuvine, dragostea spune să-i dai din ce-i al tău.

Alegeți să trăiți în dragoste. Simțul dreptății se împlinește prin iubire. Cine iubește nu mai aleargă după dreptate! Dar nici nu-i declară război!

Iubiți și veți avea dreptate întotdeauna!

Nicolae Geantă