M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Filipeni 4:11

Un om a decis că nu se va mai plânge de nimic în viaţă, ci va fi mulţumit cu soarta sa, oricare ar fi ea. În acea clipă, o roată de la căruţa lui s-a desprins şi s-a rostogolit în şanţ.
Omul îşi spuse: "Nu-i nimic, bicicletele au numai două roţi, dar eu mai am trei!".
Apoi i-a căzut a doua roată: "Roaba are numai o roată, eu am încă două!".
Curând însă i-a căzut şi a treia roată: "Ei şi ce? Sania nu are nici o roată şi totuşi circulă!"
Iar când a rămas şi fără cea de-a patra roată, e exclamat voios: "Ce bine! Tot mi-am dorit eu de multă vreme să conduc o sanie!"

Găsim greu de multe ori să fim mulțumiți sau mulțumitori, mai ales când totul se năruie în jurul nostru sau când realitatea nu coincide cu așteptările noastre. Din natura umană, noi suntem îndreptați spre cârtire și răutate, dar prin harul Domnului această natură se poate transforma spre bunătate și recunoștință. Cel mai bun și viu exemplu în acest sens este chiar Domnul Isus care a trăit în trup o viață de continuă adorare la adresa Tatălui din cer, mulțumindu-I pentru toate lucrurile chiar și când a trecut prin suferință de dragul nostru.

Deprinderea cu mulțumirea este un act al credinței în Dumnezeu. Niciun om nu poate să atingă modul acesta de a fi, dacă nu are o credință veritabilă în Dumnezeu. A ști că El este Dumnezeu și al Lui este cerul și pământul, a ști că El este administratorul tuturor resurselor necesare pentru viață, a ști că El cunoaște nevoile fiecărui om în parte, toate acestea sunt măsura de liniște pe care o are sufletul credincios. 
Nu ai cum să trăiești mulțumit, dacă existența și atributele lui Dumnezeu sunt absente din crezul tău. Omul născut din nou Îl cunoaște pe Dumnezeu și trăiește în siguranța zilei de azi și a zilei de mâine, mulțumit fiind pentru orice dar bun și desăvârșit. 
Istoria binecuvântărilor cu Dumnezeu îți exersează capacitatea de mulțumire!

Cum putem cultiva mulțumirea?
Doar cultivând intimitatea cu Cel ce n-a fost niciodată nemulţumit putem să fim eliberaţi de păcatul nemulţumirii. Doar prin părtăşia zilnică împreună cu Cel ce întotdeauna Şi-a găsit plăcerea în voia Tatălui vom putea învăţa secretul mulţumirii, vom putea fi "schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului"(2 Corinteni 3:18).

Mulţumirea este rezultatul unei inimi care se sprijină pe Dumnezeu. Este sufletul ce se bucură de pacea care întrece orice pricepere. Este rezultatul voinţei mele adusă în supunere faţă de voia Divină. Este siguranţa binecuvântată că Dumnezeu face toate lucrurile bine, şi, chiar acum, face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele meu suprem. Această experienţă trebuie "învăţată" "deosebind bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită"(Romani 12:12).

Așadar, mulţumirea este posibilă doar atunci când cultivăm şi păstrăm o atitudine de acceptare a tot ce intră în vieţile noastre ca venind din Mâna Celui ce este un Tată Atotînțelept și Atotștiutor, care ne iubește cu o iubire veșnică.