Nu-i așa că uneori te simți singur și nu ai idee de ce? Adică, cel puțin, eu așa mă simt câteodată, și cred că știu de ce. Pentru că nu am vorbit cu Dumnezeu. Problemele acestei vieți, viața de zi cu zi, au tendința de a ne ține ocupați să nu avem timp să stăm de vorbă cu Dumnezeu.

 N-ați observat că oricât de mult ai încerca să-ți termini treaba, să termini cu munca, parcă tot mai multă ți se adună. Numa’ n-avem timp din cauza muncii. Tot adunăm pentru trup, parcă niciodată nu ne ajunge. Ne dorim tot mai mult. E greu să fii mulțumit cu puțin când poți să ai mai mult, nu? 

Ne luptăm, muncim din zori până-n apus, ne câștigăm pâinea cu sudoarea frunții, și tot nu spunem că ne ajunge. Și uite cum sufletul devine tot mai sărac, tot mai pustiu, tot mai trist, mai împovărat. E normal dacă nu ai mai vorbit cu Dumnezeu să te simți împovărat, obosit, trist, singur. 

Numai Dumnezeu este Cel care îți poate umple golul inimii tale. Fără El nu ești complet. 

Dacă vrei pace sufletească, intră în cămăruța ta și vorbește cu Dumnezeu. Spune-I necazul tău, lasă-I povara ta, spune-I doleanțele tale, și atunci ai să vezi ce bine ai să te simți. Cum pacea își va găsi loc în inima ta, cum seninătatea se va instala pe fața ta. Cum orice grijă va dispărea. Așa că nu uita!

Înainte de-a te culca, nu uita a te ruga. 

Timpul petrecut cu Dumnezeu în rugăciune este o investiție în viitor.